Crystar's Blog

Urmele cuvintelor raman…!!!

crystar — Wed, 19 Oct 2011 00:04:37 +0000

Am citit aceasta mica poveste nu cu mult timp in urma undeva pe net si vreau sa o scriu aici poate candva poate vi de ajutor cuiva.

A fost odată un tip cu un caracter piperat. Tatăl său ia dat un sac de cuie şi ia spus să bata un cui pe peretele casei de fiecare dată şi-a pierdut răbdarea şi a s-a certat cu cineva.
În prima zi a batut 37 de cuie în perete. Cateva saptamani mai târziu, el a invatat sa se controleze, şi a scăzut numărul de cuie batute cu ciocanul zi după zi; el a descoperit că era mai uşor sa se controleze decat sa bata cuie. În cele din urmă, a venit o zi, când băiatul nu a mai batut nici un cui pe perete.
Apoi a mers la tatăl său şi ia spus că în acea zi nu a batut nici un cui in perete. Tatăl său, apoi i-a spus sa scoata cate un cui din perete in fiecare zi in care nu si- a pierdut răbdarea. Zilele treceau şi în cele din urmă tânărul da fuga la tatăl său, sa ii spuna mandru ca a scos toate cuiele din perete.
Tatăl si-a luat fiul, l-a dus în faţa a peretelui şi a spus:..

“Fiul meu, tu te-ai comportat bine, ai reusit sa scoti toate cuiele dar uita-te la toate acele gauri care se află pe perete. Acesta nu va fi niciodată ca înainte. Când te certi cu ciineva şi ii spui ceva rautacios ii lasi o rana ca aceasta; poti înfige un cuţit într-un om şi apoi sa il scoti, in locul din care ai scos cutitul va ramane întotdeauna o rana. Nu conteaza de cate ori te vei scuza, rana va ramane. şi o rană doare la fel de mult ca o vorba spusa gresit.”

Nuantele sufletului

crystar — Thu, 13 Oct 2011 08:30:24 +0000

Sunt zile in care fiecare lucru pare a fi la locul lui

Alte zile in care tot ceea ce se intampla cad in indiferenta

Sunt zile in care simti o nesfarsita lipsa

Alte zile in care te simti bogat atat inauntru cat si inafara

Oare de ce este atat de schimbator sufletul omului?

Desi daca ar fi mereu la fel nu am mai putea observa nuantele si diferentele,

Uneori ai impresia ca viata ta poate fi reprezentata foarte bine de mare

Marea si valurile ei … acum e involburata cu valuri mari

Si dupa putine lina lina…

Este inutil sa cauti raspunsuri

E de ajuns sa zambesti si da daruiesti acest zambet celui care are nevoie

Cu speranta ca maine cineva va face la fel

Viata ceva important

crystar — Fri, 09 Sep 2011 20:35:23 +0000

exista posibilitatea uneori sa te indepartezi de viata, de persoane si sa simti ca este ceva strain… Poate sa depinda de faptul ca traim in mod superficial, in aparenta si devenim surzi, si oribi. Mereu ne intrebam care poate fi oare sensul vieti uitand un lucru foarte important si anume sa traim viata in mod simplu … asta ar trebui sa facem sa traim! Orice lucruu pe care il gandim azi, pe care il facem azi si orice actiune de-a noastra da viata persoanei care o sa fim maine… Ar trebui atunci cand intampinam situatii dificile sa ramanem pozitivi lucru pe care il obtinem foarte greu…pentru ca este mult mai usor sa gandesti negativ si sa il iei pe NU in brate. Cred ca a gandi pozitiv nu inseamna sa te lepezi de probleme si sa accepti tot ceea ce viata iti propune fara sa suferi; a gandi pozitiv face in asa fel incat energia pozitiva sa te ghideze pe strada ta.

…. continua

Viata = mister

crystar — Fri, 09 Sep 2011 20:11:21 +0000

Uneori este atat de ciudata viata, niciodata si zic niciodata nu sti ce iti poate rezerva viitorul…Crezi din rasputeri ca dai ce-i mai bun din tine sa duci la sfarsit toate planurile pe care ti le-ai facut si sa iti atingi obiectivele care par din ce in ce tot mai departe… Toata afacerea asta te face sa fi nedumerit sa nu mai intelegi nimic si sa incepi sa te indoiesti de tine insuti. incepi sa te simti incapabil de a duce la bun sfarsit planurile tale de a te confrunta cu viata si in acelasi timp te simti incapabil sa ceri ajutorul cuiva….si chiar daca reusesti intr-un final sa ceri ajutor nu te ajuta sa iti rezolvi problemele din contra de multe ori situatia se agraveaza si te simti ca intr-o puscarie, ca si cum ai intra in nisipuri miscatoare in care orice miscare pe care o faci te face cobori incet incet tot mai jos…

Ciudata mai poate fi viata asta…

Timpul

crystar — Wed, 18 May 2011 00:23:50 +0000

O inima franta de o mie de ganduri

un suflet strivit de viata

un creier deja obosit de atatea ganduri de viitor,

dar si incercat de trecut.

O greutate in suflet ce-mi taie rasuflarea…

My first and last surgery… I hope so !!!

crystar — Mon, 21 Jun 2010 20:53:45 +0000

he he he …ce sa zici, ce sa faci …?

Asta este ce trebuie facut trebuie facut si gata….

dar… exista mereu un dar…

daca as fi putut sa evit as fi evitat fara ezitari….

Da cum alternative nu prea erau … nici nu am stat pe ganduri si am pornit decisa sa fac tot ceea ce este necesar si bine pentru mine…

Stiam de foarte mult timp ca o data si o data tot va trebui sa ma operez sa imi corectez pozita incorecta a maxilarului meu … si deja cam de pe la 15 ani ma obisnuisem cu gandul ca o sa vina si momentul acela…

mai stiam si ca inainte de operatie era necesar sa port aparat dentar. zis si facut!!!

Zile, saptamani, luni petrecute cu durere permanenta de dinti…incat in anumite cazuri iti venea sa lasi totul balta si sa zici “de ce oare tocmai mie”

dar cand ma uitam in oglinda si vedeam dinti tot mai drepti …parca durerea trecea cat ai clipi…

Si dupa aproape 2 ani de zile de purtat aparatul si nu mai tin minte cate programari si zile pierdute pe la chirurgul spitalului care ii dadea indicati dentistului meu despre cum si ce ar trebui sa faca in decembrie mai exact 18 decembrie 2010 am auzit asteptata fraza “esti pregatita pentru operatie….”

Din acel moment a inceput lunga si extenuanta asteptare … fara prea multe ganduri …ca oricum si daca ma gandeam tot nu rezolvam nimic.

Am tot asteptat…am asteptat si am tot asteptat pana cand deja imi perdusem sperantele ca o sa ma mai cheme pana in iulie…si cand colo sambata 15 mai 2010… suna telefonul….

Hopaaa….cei de la spital… raspund …si mi se spune ca mi-a venit randul si ca pe 26/05/2010 trebuie sa ma internez….si ca ziua urmatoare adica pe 27 0 sa fiu operata….

Eram bucuroasa ca nu mai trebuie sa astept atat dar parca in acelasi timp m-a cuprins trama…

cateva minute am stat am meditat apoi …. in gandul meu …. “fi bucuroasa ca te scapi…”

Din momentul in care am primit telefonul a fost o reala si adevarata cursa cu obstacole…trebuia sa fac cate mai multe si sa rezolv cateva trebute si fiind atat de ocupata nici ca nu s-a mai gandit Cristina la vre-o operatie….

Vine si ziua internari

26/05/2010… la ora 7.30 trebuia sa fiu acolo

mi-au laut sange si proba de urina pentru analize, apoi repede repede in alta parte a spitalului pentru electrocardiograma sa vedem daca inimioara mea functioneaza bine….apoi inapoi in salon unde mai era inca o tipa care fusese operata cu o sambata inainte

apoi au urmat o serie de sedinte una cu chirurgul care mi-a mai facut inca niste poze apoi una cu anestezistul ….care evident iti pune niste intrebari gen cate kg ai ce inaltime ai …etc

Ora 18.00 se serveste cina….gooooddd asa devremeeee??? da ce sa-i faci ma bucuram ca nu ma tin fara mancare…..am mancat eu ce am mancat si apoi la povesti si la vizionat fime pana seara tarziu in salonul de alaturea in care era un tip, Andrey, de origine rusa care cazuse si avea nasul si pometul rupt….urma sa fie operat vineri.

Seara inaintea operatiei…nu prea aveam eu sonm dar cum toata lumea dormea am inchis ochii si eu ca ce era sa fac…

Joi dimineata 27/05/2010

ora 7.00 trezirea ….dusulet rapid apoi o mica plimbarica pana jos in gradina cu Andrey care vroia sa fumeze o tigare…

ora 8 .00 imbracarea intr-un fel de capotel verde inca inconstienta in contra ce aveam sa merg…sus pe targa si direct intr-o sala adiacenta a sali de operatie unde au avut loc toate pregatirile injecti, flebo si alte minuni

dupa ceva vreme vine nenea anestezistul ma ia cu targa si direct in sala de operati… nu prea primitoare din cate am vazut foarte foarte racoroasa , ca si in filme defapt, cu multe lampi gigante pe sus si multe ustensile pe care am evitat sa le privesc.

La un moment dat se aproprie asistentul cu o siringua destul de micuta.. un doi trei direct in vena am simtit ceva rece apoi am auzit vocea asistentului care zicea…..respira adanc, inca o data si deja eram lemn …

…..

Ceva timp mai tarziu aproximativ 3 ore aceeasi voce ma striga….Cristinaaaaaa Cristinaaaaaa

Respiraaa… Ziceai ca a trecut un tanc de cateva ori peste mine… asa de batucita ma simteam….

In gandul meu …RESPIRA RESPIRA dar eu avam nasul infundat…pe une naiba sa respir….ma gandeam eu ….

inca ceva vreme iar apoi m-au scos din sala de operatie si m-au adus un salon, asta pe la 12.30 unde mi-au bagat

in vena 4 sticle de 500 ml (exact nu prea stiu ce) dar stiu sigur ca erau 4…

Rupta de somn si inca sub efectul anesteziei nu reuseam sa tin nici ochii deschisi si cum Andrey nu avea cu cine sa povesteasca a venit la mine in salon…si facea pe paznicul la sticlutele mele….Cand se gatau chema asistenta sa le schimbe…

Imi mai dadea din cand in cand cate un servetel umed sa imi ud buzele pentru ca inca nu aveam nevoie sa beau lichide…

Spre seara deja ma simteam mai bine m-am ridicat singura din pat…am fost la toaleta…iar in timp ce mancam pireu si gris cu ceva portocaliu prin el …m-am trezit cu camera plina de oaspeti o mare surpriza pentru mine…surprinsi ca sunt in picioare si ca pot sa mananc …

vineri dimineata 28/06/2010

inca cu greturi de la anestezie nu am prea putut dormi…

vineri dimineata a venit si randul lui Andrei la operatie…pe la ora pranzului l-au adus in salon…

aceleasi simtome, voma frisoane…si aceleasi sticlute care trebuiau sa i le bage in vena…

am stat si eu cu el asa cum a stat si el cu mine …

in astfel de situatii nu mai ti cont de nimic, de religie de tara de unde provine fiecare…fiecare este solidal…si milos…

Sambata, duminica si luni a fost din ce in ce mai bine…umflatura se tragea incet incet incepeam sa am mai multa vlaga si sa elimin din anestezia aia tampita care ramane in corp o vreme destul de indelungata….

Marti 02/06/2010 ziua liberariiiiiii

ziua in care mi-au dat drumul acasa… si acum imi aduc aminte…

Senzatie de milioane sa dormi la tine in pat…sa nu te trezeasca nimeni sa nu te deranjeze nimeni si mai ales sa mananci cand te taie capul….

Si ca sa aveti o idee mai clara in ce consta acest tip de operatie ….aveti mai jos un filmulet…hi hi hi

Vizionare placuta!!!

TO BE CONTINUED!!!!!

Mai usor

crystar — Mon, 24 May 2010 18:29:48 +0000

Este mult mai usor sa zici ca nu ai nimic decat sa vorbesti despre ce te apasa….

Nu poti…

crystar — Mon, 24 May 2010 18:27:31 +0000

…sa pretinzi pestilor sa zboare asa cum zboara pasarile pe cer

Dar oare poti sa pretinzi de la o persoana sa isi faca griji .

Poti sa pretinzi anumite chesti atata timp cat cat ceea ce tu ceri este un sentiment pe care nu l-a simtit niciodata si nici nu are intentii sa il simta…

Sunt lucruri care ar trebui sa vina in mod natural, spontan precum grija… … …

I hate lies

crystar — Mon, 24 May 2010 18:20:48 +0000

gooooodddd…si inca cum….

Este un sentiment cred mostenit de pe undeva…

prefer 100% adevarul cat de dureros ar fi el….

nu pot suferi minciuna si tot odata persoanele care se cred smechere si cred ca o minciuna ii ajuta sa ajunga departe…..

Mi se face scarba ….. si incet incet… … .. .. . .

Asteptarea…

crystar — Sat, 15 May 2010 14:03:14 +0000

Astepti astepti cu nerabdare ceva si cand ti se spune ca o sa vina repede… parca ai vrea un pic de timp sa metabolizezi situatia… dar asta este fruntea sus si inainte….